Muzeul Județean Teohari Antonescu Giurgiu

Teohari Antonescu

Muzeul Județean Teohari Antonescu Giurgiu

Teohari Antonescu, patronul „de nume” al Muzeului Județean Giurgiu

Denumirea Muzeul Județean „Teohari Antonescu” a devenit una uzuală și toți giurgiuvenii, dar nu numai ei, s-au obișnuit cu ea. Însă, probabil, nu sunt mulți care să știe cine a fost „patronul de nume” al muzeului giurgiuvean. Muzeu înființat în anul 1934 prin decizia Prefecturii Vlașca de la acea vreme iar numele „Teohari Antonescu” i-a fost atribuit la propunerea savantului Ion Andrieșescu, arheolog și membru correspondent al Academiei Române.

Teohari Antonescu a trăit între anii 1866- 1910. El a fost arheolog, istoric, epigrafist și pedagog universitar român, membru al societății Junimea din Iași. A terminat studiile secundare și universitare la București și a făcut specializarea la Paris, Berlin, Munchen, Heidelberg. Teohari Antonescu a fost unul dintre membrii Societății Junimea, la ale cărui adunări a participat frecvent, fiind foarte dedicat țelurilor acesteia.

Teohari Antonescu a fost considerat deosebit de activ în a remobiliza pe vechii junimiști rămași la Iași.
Numit în 1894 profesor de arheologie, la catedra provizorie de arheologie a Universității ieșene, odată cu numirea lui P.P. Negulescu la cea de filozofie, Teohari Antonescu obține titulatura la catedra „Arheologie și antichități”, înființată în 1896, prin decretul regal numărul 366 din 22 ianuarie 1899.

Între 1895 și 1902 va suplini, adesea, catedra lui Petru Rășcanu, de „Istoria antică, epigrafie și geografie”, pentru perioada cât acesta fusese numit în funcția de inspector general al învățământului secundar din județul Iași. În prelegerile sale de la Universitate a realizat unitatea dintre studiile de istorie și cele de arheologie. 

Studenții de la Iași aveau pentru prima oară posibilitatea să audieze cursuri despre antichitatea îndepărtată, despre lumea orientală și greco-romană. A avut preocupări privind originea arienilor, literatura egipteană și chaldeană.

A fost căsătorit cu Eugenia Vârgolici, fiica universitarului și junimistului Ștefan Vârgolici. Istoricul a decedat tragic, la numai 43 de ani, în ziua 11 ianuarie 1910, din cauza unui cancer.