Muzeul Județean Teohari Antonescu Giurgiu
Colecţia muzeală a fost închegată pornind practic de la recuperarea elementelor de sculptură în piatră ce supravieţuiau intemperiilor, împrăştiate fiind printre ruinele mănăstirii.
Astfel s-a pus bazele unei colecţii muzeale ce cuprinde pietrele de mormânt ale doamnei Anca (fiica ctitorului Radu Şerban), a lui Mihai Pătraşcu (ultim descendent direct al lui Mihai Viteazu), ale Mariei Cantacuzino (soţia ultimului ctitor important al mănăstirii), apoi diferite sculpturi reprezentând cornişe, coloane şi ancadramente de fereastră frumos decorate, provenind din timpul vornicului Şerban Cantacuzino ş.a.
Un impuls substanţial a beneficiat preţuirea patrimoniului muzeal mai cu seamă odată cu alegerea din 2007 a noului stareţ, arhimandrit Mihail Muscariu. Pasionat de istorie, cercetător şi atestat doctor în ştiinţe istorice, noul stareţ avea ca principal obiectiv reanimarea vieţii monahale şi culturale a vechii ctitorii voievod.
Un prim pas a fost amenajarea unui „lapidariu” în vechile beciuri domneşti şi expunerea aici a frânturilor sculpturale şi arhitecturale amintite mai sus, colecţie dublată de dovezi ale civilizaţiei rurale româneşti din ultimul secol.
Muzeul mănăstiresc astfel rezultat s-a îmbogăţit treptat, împlinind spaţiul beciurilor de sub actuala casă stăreţială într-o inovatoare: folosirea panourilor explicative, alternarea manechinelor costumate în spiritul epocilor trecute şi iluminarea adecvată vor creea o atmosferă muzeală specială.
Totuşi, spaţiul dedicat colecţiei muzeale nu era pregătit adecvat pentru tot mai preţioasele exponate, infiltrările de apă şi fluctuaţiile de temperatură şi ale umidităţii ameninţând integritatea obiectelor muzeale.
Astfel, ca urmare a restaurării din perioada 2012-2016 realizată cu sprijinul Consiliului Judeţean Giurgiu şi cu finanţare prin fonduri europene, la Mănăstirea Comana se va ridica un corp de clădire nou, pe ruinele vechii pulberării cantacuzine, clădire ce va adăposti colecţia muzeală mult extinsă şi îmbogăţită.
Conform proiectului de restaurare şi valorificare turistică durabilă, la mănăstirea Comana urma sa fie amenajat un spaţiu specializat şi dedicat muzeului, dotat cu mijloace de monitorizare a traficului şi a microclimatului propice activităţilor culturale.
Clădirea nouă va fi inaugurată în chip festiv pe data de 27 septembrie 2017 cu ocazia serbării zilei de atestare documentară a mănăstirii. Cu ocazia aceluiaşi proiect de restaurare, mo va fi preluat ca secţie aparte de Muzeul Judeţean „Teohari Antonescu”, continuându-şi existenţa sub patronajul instituţiei culturale giurgiuvene.
Totodată această schimbare de tutelă va aduce o îmbogăţire a zestrei muzeale, cea mai preţioasă achiziţie fiind colecţia de 32 icoane. Diferite ca stil, tehnică sau provenienţă, icoanele se prezintă ca un ansamblu coerent şi unitar, cu o poveste surprinzătoare a traseului lor prin lumea vlăşceană.
Printre elementele noi ale colecţiei muzeale se vor remarca vestigiile de ceramică şi silex aparţinând epocii eneolitice, cultura Gumelniţa, descoperite în incinta mănăstirii cu ocazia săpăturilor arheologice anterioare restaurării recente, capodopera acestei serii fiind o mică statuetă antropomorfă de terracotta închipuind o adevărată „Venus de Comana”.
Colecţia de manechine se va dubla odată cu sosirea a trei noi exponate, alcătuite special pentru secţia muzeală de la mănăstirea Comana, ce redau chipurile celor trei mari ctitori ai Comanei: Vlad Ţepeş, voievodul fondator, domnul Radu Şerban şi boierul Şerban Cantacuzino. Pe lângă celelalte trei manechine din timpul … regizorului Sergiu Nicolaescu, folosite cel mai probabil la turnarea peliculei „Mihai Viteazu”, la muzeul mănăstirii mai poate fi întâlnit şi un model vivant al unui oştean valah de la cumpăna secolelor XV – XVI.
Mai ales la sfârşitul săptămânii, muzeograful secţiei muzeale se deghizează în acest chip inedit, spre a anima curiozitatea vizitatorilor, costumul medieval fiind urmarea pasiunii pentru reconstituirea istorică.
Oferta muzeală cuprinde diferite obiecte ce oglindesc viaţa spirituală, culturală şi trecutul istoric al ţinuturilor vlăşcene, adăugându-se la colecţia eneolitică şi la cea iconografică amintite deja mai sus, o colecţie de patru cărţi bisericeşti de cult şi acte de stare civilă, scrise în limba română dar cu grafie chirilică; apoi o colecţie de obiecte liturgice: candele şi potire din argint, aghiazmatare de cupru şi alte obiecte – suport în ritualul euharistic; seria de vestigii ale bătăliei de la Comana din timpul primului război mondial; diferite obiecte mici produse în cadrul gospodăriei rurale, dovezi de îndemânare şi specializare a manufacturilor locale.
Pe lângă cele enumerate până aici, mult mai multe surprize aşteaptă a fi descoperite la secţia muzeală Comana, atât în cadrul expoziţiei permanente cât şi a expoziţiilor temporare.
Urmele zbuciumatei istorii a mănăstirii, punctând momentul fondator de la 27 septembrie 1461 datorat domnitorului Vlad Ţepeş, refacerile din timpul lui Radu Şerban – 1588, Şerban Cantacuzino – 1703 , ruinarea din timpul domniilor fanariote de după închinarea din 1740, jertfele dorobanţilor de la 1769, ale ostaşilor de la 1877 şi ale eroilor din toamna lui 1916, pot fi urmărite atât în cadrul muzeului cât şi a mausoleului din incinta mănăstirii.